Deportările în Siberia. Așa ceva nu se uită și nu se iartă

Data de 13 iunie 1941 reprezintă o zi neagră și de profundă durere în istoria poporului român; atunci autoritățile sovietice au dispus deportarea a aproximativ 30.000 de români din teritoriile ocupate de regimul criminal stalinist după capitalurea rușinoasă a României în fața ultimatumului sovietic de la data de 28 iunie 1940. 

Tragedia zecilor de mii de civili români, luați cu forța barbară a torționarilor de la NKVD din pământul în care se născuseră și unde trăiseră strămoșii lor din timpuri străvechi și duși în Siberia și în sistemul de dezumanizare și exterminare cunoscut drept GULAG, reprezintă un act direct de genocid îndreptat împotriva poporului român! Așa ceva nu se uită și nici nu se iartă. 

Ideologia totalitară marxist-leninistă coordonată de Rusia sovietică a văzut întotdeauna în spiritul de libertate și demnitate al românilor un dușman de moarte care trebuie distrus prin orice mijloace. În ciuda regimului criminal comunist și a acțiunilor odioase ale represiunii sovietice, românii, rămași în spatele gardului de sârmă ghimpată care a despărțit frații de frați, au știut să își păstreze, neîntinate de otrava ideologiei marxist-leniniste, limba română, identitatea națională ancorată în moștenirea lui Ștefan cel Mare și a lui Mihai Eminescu și, nu în ultimul rând, credința vie în Dumnezeu și atașamentul pentru valorile creștine.

Nu putem uita niciodată tragedia Basarabiei, lacrimă zguduitoare a sufletului românesc, dar și ziditoare pentru cei care suntem astăzi români și care știm că suntem o națiune cu un cuvânt de spus în lume, lacrimă pe care se clădește visul românesc de unitate și de mândrie către viitor! 

Basarabia înseamnă România iar România are datoria să nu uite niciodată trecutul, care, prin încercări cumplite și izbândă națională, este cel care poate reda sensul devenirii istorice a Națiunii Române, unite iar nu despărțite de malurile bătrânului Prut, punte a durerilor timpurilor marcate de cotropire rusească dar și pod al speranței că răul nu se va mai repeta niciodată, iar viitorul va fi unul singur: în unitate națională! Fiindcă Unirea e viitorul nostru.