Călăii sunt de vină, nu victimele!

La nici un an de la „eliberare”, în ziua de 7 iunie 1941, NKVD-ul sovietic de la Chișinău cere aprobarea definitivă a Moscovei și 1315 vagoane pentru deportarea a 85.000 de basarabeni în Siberia. Peste o săptămână, la 12-13-14 iunie au fost ridicați peste 32.000 de oameni din cele 85.000 aprobate și, în condiţii de neimaginat, primele eșaloane ticsite cu elitele basarabene – profesori, preoţi, politicieni, învăţători, foști primari, moșieri, industriași, funcţionari din administraţia românească – trec Nistrul și se îndreaptă spre lagărele de concentrare sau de exterminare de dincolo de Ural. Nu toate au ajuns la destinație: unele eșaloane se vor pierde pe drum, iar altele, în urma bombardamentelor aviației germane începute în zorii zilei de 22 iunie 1941, vor fi lăsate încuiate, cu tot cu deportați, în gările părăsite sau în mijlocul stepelor pustii, unde o parte din elita Basarabiei românești își va găsi sfârșitul în chinuri groaznice. 

(Foto Alecu Reniță. Drumul deportaților basarabeni și bucovineni)

Au trecut 84 de ani de la crima odioasă comisă de Moscova împotriva populației pașnice, dar moldovenii sovietizați, mancurtizați și rusificați continuă, după cum au fost dresați, să-și atribuie lor crimele ocupanților și întârzie enorm să înțeleagă câteva lucruri simple de tot.

1. Rusia imperială le-a furat Țara, Pământul, Părinții, Identitatea și, dintr-un neam unit de gospodari, i-a transformat – o parte în mancurți, altă parte în „dușmani ai poporului”.

2. Moscova stalinistă a adus regimul comunist și a organizat crimele odioase, asasinatele, teroarea, foametea și deportările de pe pământul Basarabiei, nicidecum victimele.

3. Puterea de la Kremlin își bate joc de cei ocupați, transformându-i în robi și distrugându-le libertatea de a gândi, memoria istorică, demnitatea umană, solidaritatea și unitatea națională.

4. Rusia șovină are o capacitate fenomenală de a spăla creierii populației ocupate, cultivându-i complexul vinei colective și transferând crimele ei oribile pe seama victimelor.

5. Nimic nu va înflori pe pământul Basarabiei atâta timp cât robii vor sta în genunchi, așteptându-și „stăpânii” de la Moscova să vină, să le dea de mâncare și să-i „elibereze” de români, europeni și americani.

E timpul să vedem foarte clar diferența dintre călău și victime!

Oficial, nici după aproape un veac de la ocuparea Basarabiei românești din 28 iunie 1940, Rusia nu și-a cerut scuze de la milioanele de oameni asasinați, terorizați și deportați ca „dușmani ai poporului”. Iar solicitările justificate ale altor popoare din coloniile sovietice ca Rusia să acopere măcar o parte infimă din pierderile uriașe suportate de națiunile golite de elite, de oamenii nevinovați, cu averile confiscate de Moscova, au fost luate în derâdere de Kremlin.

Nepedepsită de lumea civilizată, Rusia șovină se comportă, și în secolul XXI, cu aceeași sălbăticie din trecutul ei criminal, ucigând în văzul tuturor copii, femei, bătrâni și populație pașnică, terorizând vecinii și țările de pe glob cu războiul nuclear.

E de-a mirării că în Europa democratică se mai găsesc dezaxați care susțin războiul Rusiei împotriva Ucrainei, așteptându-l pe Putin să-i „elibereze”, să aducă „valorile” înșelătoare și odioase ale „lumii ruse” în spațiul pașnic și civilizat din Occident. Dă de gândit faptul că oricât de dezaxați ar fi putleriștii europeni, toți refuză să se transfere cu traiul în Rusia „salvatoare”.

Din depărtarea celor peste opt decenii de la cumplita crimă și nedreptate, se aud clopotele netrase la acea vreme. Lumânările aprinse în memoria martirilor încă mai luminează drumul pe care urmașii orbiți de minciuna străină nu-l văd și se tem să-l facă. Drumul e cel de totdeauna – spre Acasă, spre vatra milenară a neamului românesc, spre Reîntregire, împăcare sufletească și veșnică pomenire a tuturor nedreptățiților, martirilor și eroilor.

Rețineți pentru totdeauna: călăii sunt de vină, nu victimele!