"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O adolescentă originară din orașul ucrainean ocupat Donețk, care a reușit să fugă din Donbas, a relatat despre procesele de rusificare în masă și fărădelegile comise atât de trupele rusești, cât și de așa-zisele autorități rusești de ocupație instalate de Moscova în estul Ucrainei.
Tânăra a acordat un interviu portalului ucrainean “Suspilne Novini” în care a subliniat, printre altele, eforturile intense ale autorităților de ocupație rusești din orașul Donețk în vederea distrugerea limbii, culturii și tradițiilor ucrainene din regiune. Potrivit tinerei, mancurtizarea est-ucrainenilor a devenit o politică oficială încă de pe vremea separatiștilor ruși FSB-iști, aceasta fiind intensificată odată cu așa-zisa “aderare”, în 2022, printr-un așa-zis “referendum”, a așa-zisei “Republici Populare Donețk” la Federația Rusă.
Tânăra a locuit o perioada și în Makiivka din regiunea Donețk, oraș care de asemenea a fost ocupat de Rusia în 2014. “Makiivka este situată lângă Donețk. Nici măcar nu mi-am dat seama inițial că trăiam sub ocupație. Nimic nu funcționa, nu se construia sau nu se deschidea. Am crezut că așa este normal, așa era peste tot. Apoi mi-am dat seama că aceasta este ocupație. Peste tot au apărut steaguri rusești și foarte mulți militari. Aveam blocaje de trafic constante în Donețk pentru că militarii ruși se urcau beți la volan și provocau accidente. Nu există nicio lege pentru ei. Ei își permiteau să hărțuiască fete ucrainence din părțile locului și scapău basma curată”, relatează ea.
În clasa a șaptea, limba ucraineană nu mai era predată la școală. Pentru a nu-și uita limba maternă, copila a urmat la distanță o școală ucraineană din Sloviansk. Părinții fetei, din cauza propagandei rusești care-și făcuse efectul, susțineau regimul rus, așa că nu le-a spus despre studiile la școala ucraineană, pentru a evita certurile.
Înainte de invazia la scară largă, avea prieteni în Mariupol. După 2022, a pierdut legătura cu ei, iar soarta lor este în prezent necunoscută.
La împlinirea majoratului, tânăra a reușit, ajutată de niște prieteni, să fugă din orașul ocupat Donețk, centrul administrativ al regiunii cu același nume (ocupată astăzi în proporție de 70-75% de armata rusă), refugiindu-se în teritoriile ucrainene libere, controlate de autoritățile constituționale de la Kyiv: “Cu șase luni înainte de a împlini vârsta majoratului, am decis în cele din urmă să părăsesc ocupația și am contactat voluntari din Ucraina. După ziua mea de naștere, voluntarii m-au ajutat să ajung până la Minsk, Belarus, și de acolo în orașul ucrainean Sumy. Am făcut toate acestea în secret”.
Ajungând la Kyiv, unde s-a și stabilit, planificând să se înscrie la o facultate de Arhitectură, ucraineanca relatează că nu îi venea să creadă că aude din nou, pe stradă, după 11 ani de ocupație rusă, limba ucraineană:
“Când am trecut granița în Ucraina, am auzit ucraineni vorbind limba ucraineană, am văzut câțiva militari ucraineni care imediat s-au oferit să mă ajute cu bagajele, ei bine, atunci am început să plâng... Nu-mi venea să cred. Apoi am văzut mai multe drapele ucrainene. Atunci am înțeles că sunt acasă”, mărturisește tânăra.
Interviul integral poate fi văzut AICI
