"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ca urmare a ocupațiilor sovietice (1940/1941-1944/1991), nordul Bucovinei, la fel ca Basarabia, a trecut printr-o serie de procese de rusificare și deznaționalizare. Totuși, din cauza compoziției sale naționale, nordul Bucovinei a avut norocul să evite acele procese asimilaționiste care au existat în limitele teritoriilor majoritar românești, corespunzând actualei R.Moldova.
Cu o populație majoritar ucraineană deja la începutul secolului XX, o comunitate românească deloc neglijabilă împărțită artificial de Moscova în români și “moldoveni”, una de evrei care domina numeric Cernăuțiul și alte zone urbane, dar și minorități poloneze și germanofone, nordul Bucovinei a fost de la bun început o zonă complicată pentru ocupanții sovietici, în acest sens gândindu-se și elaborându-se tot felul de tactici și planuri distincte de integrare în lagărul sovietic.
Mai trebuie spus că, deși majoritar ucraineană, adică slavă, societatea nord-bucovineană NU a fost binevenită pentru așa-zișii “frați ruși” din URSS (care insistau că i-ar “elibera”), drept dovadă în acest sens servind amplele mișcări de rezistență armată anti-sovietice ale ucrainenilor din ținut, atât de la orașe, cât și de la sate (detalii AICI).
La sfârșitul lunii august 1940, rușii încep cu “sovietizarea” sistemului judiciar în nordul Bucovinei. La Cernăuți aceștia înființează o instanță sovietică regională (Tribunalul), iar în fiecare district câte un “tribunal popular raional”.
Împreună cu primele unități militare, au sosit și unități de poliție sovietică, care au arestat toate așa-zisele “elemente periculoase”. Printre altele, din fiecare sat au fost luați foști îngrijitori, personalități publice și culturale ucrainene și românești etc. Mulți activiști ucraineni au fost arestați la Cernăuți, inclusiv Lev Kogut, care ulterior a reușit să fugă în Austria.
Cei care au cooperat cu sovieticii, dintre localnici, au fost puținii comuniști ucraineni, dar și o serie de elemente degenerate. Doar un număr minim de ucraineni s-au alăturat noii administrații. În sate, au fost introduse “consilii sătești”, cu președinți și membri care se schimbau frecvent. O serie de ucraineni sunt trimiși mai mult sau mai puțin forțat să se specializeze și să-și completeze cunoștințele profesionale în orașele industriale ale RSS Ucrainene. În realitate, plecarea pentru a dobândi o profesie a fost un fel de manevră prin care autoritățile au recrutat tineri din nordul Bucovinei și i-au dus în adâncurile Uniunii Sovietice. Foarte mulți nu s-au mai întors, dispărând pe meleaguri rusești străine.
Odată cu crearea oblastei Cernăuți, a fost efectuată și o reformă administrativă care a fost împărțită în următoarele districte: Zastavnetskyi (Zastavna), Kitsmanskyi (Cozmeni), Sadhirskyi, Vashkivskyi (Vășcăuți), Vyzhnytskyi (Vijnița), Putylivskyi (Putila), Storozhynetskyi (Storojine ), Hlibitskyi (Hliboca), Cernăuți-Rural (orașul Cernăuți a fost împărțit în districte: Shevchenkivskyi, Leninskyi, Stalinskyi). În plus, au fost create districte în nordul Basarabiei: districtele Hotin, Sokyryany (Secureni), Kelmenets (Chelmenți), Novoselytsia (Noua Suliță) și Herța - din partea anexată a districtului Dorohoi.
Instruirea în limba ucraineană în școlile și instituțiile ucrainene din nordul Bucovinei a fost rapid înlocuită cu rusificarea și, în plus, cu introducerea așa-zisei “limbi moldovenești” în școlile românești, ceea ce reprezenta și o uriașă spălare pe creiere a etnicilor români și a românofonilor. Instruirea în primul gimnaziu din Cernăuți, fostul Aron Pumnul, a început să se facă în limba ocupantului sovietic, rusa, în timp ce în restul școlilor, învățământul era doar parțial în ucraineană, română, poloneză și evreiască (detalii AICI).
Potrivit lui Mikola Timoshik – jurnalist, istoric și doctor în științe filologice –, în nordul Bucovinei, în anii 1940, ocupanții sovietici au aplicat aceleași tactici, aceleași politici pe care le aplicaseră în Ucraina Centrală în anii 1920. În principiu, înainte de împușcături, înainte de gloanțe, era vorba în primul rând de schimbarea mentalității oamenilor. Pentru că atunci când schimbi mentalitatea, oamenii își pierd nucleul ideologic și spiritual și sunt foarte ușor de păstorit ca o turmă de oi (detalii AICI).
